Surprinzator, dar daca reusesti sa treci peste prima impresie de hit-uri comerciale ale unor piese autohtone, reusesti sa descoperi adevarate diamante sub acoperire.
Greu lucru … pentru ca nu stiu cum se face ca oamenii mari se blocheaza la refrenul usor de fredonat, mai ceva decat copiii si nu acorda prea multe sanse mesajului din spate.
E si lesne de inteles de ce … Mai ales de catre generatia crescuta cu 3 Sud Est, Valahia, ASIA, Animal-X, Bambi si mai stiu eu ce aparitii post-revolutie care veneau sa umple o nisa de piata avida de asa ceva. Sa recunoastem doar ca nu toti am fost dusi de manuta la lectii de pian sau clarinet si nu toti am ascultat acasa doar Bach si Chopin cat am fost copii.
Insa copiii, copiii cu perspicacitatea si autenticitatea lor te provoaca de cele mai multe ori sa treci dincolo de aparente si sa chestionezi muuulte dintre ideile fixe si adanc inradacinate in tine. Pana la urma nu asta e unul dintre rosturile lor aici langa noi, sa ne fie cei mai exigenti profesori? Pe langa dragalasenia si iubirea neconditionata pe care o revarsa asupra noastra rauri, rauri … bineinteles pana la prima criza de nervi 🙂
Cum e cu Smiley si filozofia? Ce discutii surprinzatoare au izvorat din “de ce-urile” copiilor …
Cum adica “pierdut buletin? Ce e aia buletin?” … si de aici am ajuns la discutii despre “ce a vrut sa spuna autorul” si anume ca buletinul este un act de identitate, un card cu poza prin care ne legitimam noi in fata autoritatilor (adica Politia sau cand trecem granita? Daaa 🙂 , care de fapt in melodie este o metafora pentru identitatea, unicitatea, spiritul fiecaruia.
Ca atunci cand nu facem decat sa urmam cutumele, si obiceiurile transmise din generatie in generatie fara sa le chestionam validitatea sau potrivirea cu noi, ajungem sa fim toti la fel, ca niste robotei, sa nu ne mai deosebim unii de ceilalti.
- Aha! a venit raspunsul … Asa cum ne ziceai despre adolescentii care se copiaza unii pe altii si daca unul face prostii si ceilalti se iau dupa el?
- Da, exact asa! A venit raspunsul meu surprins. Si ca toate domnisoarele pe care le mai vedeti la televizor sau la mall.
- Daaa, toate cu unghii false si gene false si sani falsi si fund fals ….
(Se pare ca n-au intrat pe-o ureche si iesit pe cealalta toate acele discutii despre estetica, valori, autenticitate 🙂
- Si ca atunci cand nu ne punem intrebarea de ce sa facem un anumit lucru doar pentru ca asa face toata lumea (eventual de foarte, foarte mult timp).
- Asa ca mancarea?
- Da! Si ca nu mai stim cine suntem noi cu adevarat, de unde venim si care e rostul nostru aici, pe Pamant.
- Si atunci ne copiem unii pe altii, facem ce ii vedem pe ceilalti ca fac ca sa stim cum sa traim.
- Da, sau cum vedem la televizor, in reviste si credem ca doar asa trebuie sa se intample lucrurile …
- Ca la reclame, ca toti trebuie sa cumparam ce ne zic acolo!
- exact 🙂
Si aici versurile care ne-au inspirat discutiile:
https://www.versuri.ro/versuri/doc-motzu-smiley-pierdut-buletin-_b5b7.html
Sa nu mai zic de o alta melodie mult ascultata si indragita de fete: “Acasa” de la Smiley, care atat de autentic si de natural ne vorbeste despre lucruri mult mai profunde decat intorsul acasa, la casa fizica, parinteasca sau cum poate parea la prima vedere/auditie.
Asa am ajuns sa vorbim de “acasa al sufletului” de “casa inimii”, acel spatiu mic din inima noastra unde sa ne intoarcem ori de cate ori avem nevoie sa ne regasim. Atunci cand suntem prea prinsi in aceasta scena a vietii si uitam sa ne simtim centrul de calm si uitam ca tot ce experimentam cu adevarat se intampla doar in acest moment. Nu in trecutul care ne tine captivi, nu in viitorul impredictibil, ci doar traind si simtimd cu toata fiinta clipa de fata. Ca oricum ne-am trai viata, oricum am alege sa o experimentam, orice roluri ne-am asuma, intr-un final multumirea si impacarea o gasim doar atunci cand suntem noi in armonie cu interiorul nostru, cu adevarul nostru.
Cea mai importanta lectie insa, este sa nu uitam sa ne traim viata cu bucurie, privind prin lentile de copil – lucru pe care copiii ni-l arata zi de zi si ne forteaza prin toate parghiile de care dispun sa il facem.
Si versurile care ne inspira:
Si o a treia piesa de refererinta pentru noi este “Visator”de la Randi.
Acest cantec se pare ca a capatat o greutate chiar mare in ochii/urechile fetelor deoarece exprima prin versuri exact principiile pe care incercam sa le insuflam noi copiilor.
Asa au ajuns sa faca analogii cu discutiile noastre despre minimalism si consumerism, despre autenticitate si asumarea ei, despre generozitate si altruism, despre libertatea de a alege si despe curajul de a fi cine esti menit sa fii.
Iar versul la care facem apel de muulte ori, inclusiv in mijlocul unei certe intre surori este: “Daca vrei sa vezi zile mai bune, tu fii schimbarea ce vrei s-o vezi in lume!”
Am zis sa-i atribuim mai tarziu proprietatea citatului lui Mahatma Gandhi, pe moment are priza mai mare asa, pe versuri si muzica cool 🙂
Va provoc si pe voi sa ii descoperiti intelesurile voastre:
Buna Nasa,
Mare dreptate aveti.