Ca un copil mic care aseapta sa se faca dimineata in seara de Ajun, asa eram si eu inainte de a pleca spre mare.
Totul era pregatit, fetele s-au culcat devreme, singurul care nu s-a prezentat la apel era Iaurtel, motanul casei.
Noroc ca a aparut si el dimineata inainte sa plecam.
Ne-am trezit la 5:00 pentru ca am vrut sa evitam aglomeratia din Bucuresti , insa nu pot sa zic ca “this paid off”. Am avut ceva ”intarzieri” pe drum si de aceea am vazut ceva masini in acea dimineata. Partea cea mai simpatica a fost atunci cand ne-am oprit la benzinarie si nu gaseam busonul de alimentare; ne-am oprit putin si intr-o parcare sa incercam sa-l cautam in voie … degeaba insa. Nu se lasa descoperit si pace. Tot ce stiam este ca trebuie sa fie pe partea soferului si atat. Am hotarat sa ne continuam drumul, in speranta ca la urmatoarea benzinarie se va gasi cineva care stie. Sansa a dat peste noi pe drum, cand la un semafor am oprit alaturi de un Fiat Ducato (aceeasi caroserie ca a noastra) si am trecut peste mandrie si peste jena de a ma simti si mai blonda decat sunt si i-am facut semn sa deschida geamul si l-am intrebat cum alimentez masina pentru ca e noua si nu stiu ☺
Pot sa recunosc ca domnul respectiv a fost eroul meu in acea zi! Busonul buclucas se afla ascuns dupa o usita camuflata in caroseria masinii, imediat langa usa soferului. Poate fac si un filmulet pe tema asta, caci am cautat pe net informatii si nu am gasit; mai salvez si eu pe cineva de la deruta.
Drumul pana la mare a fost minunat, trecand peste primii 40 km de autostrada unde credeam ca suntem cu trenul si nu cu rulota. Numai tuc-tuc auzeam incontinuu si furculitele zdranganind prin sertare.
Am ajuns la Mamaia luand-o din nou pe cel mai complicat drum (ca doar am ascultat de GPS si nu de indicatoare). Se pare ca am eu o predilectie pentru vapoarele din intersectii. Daca nu vad cel putin 3 cand ajung la Constanta, s-ar zice ca am venit degeaba.
Una peste alta, experienta a fost una benefica pentru exersarea abilitatilor mele de a conduce un ditamai camionul, tinand cont ca din 400 in 400 m dadeam de cate un sens giratoriu.
Am gasit litoralul in vrie, cel putin in zona Navodari, unde era mai mult praf de la toate santierele de constructii decat nisip pe plaja. Plaja in schimb arata extraordinar, spalata de apa si maturata de vant si … pustie. A fost minunat sa ma joc cu fetele in nisipul fin, fin de tot si sa adunam scoici si melci. Ce stiam eu despre adunatul de scoici vara la mare nu are nicio legatuta cu abundenta de cochilii pe care le descoperi dupa trcerea iernii. Merita sa faci un drum primavara pana la mare pentru asta! Ma intrebam tot timpul de unde au vanzatorii ambulanti, exemplare atat de mari si de frumoase pt ca pe plaja eu nu le vedeam niciodata. S-ar putea ca secrtetul tocmai asta sa fie; cine se trezete din primavara, multe scoici culege☺
Prima noapte de dormit pe malul marii: ca pe vapor. A fost un vant naprasnic de a trebuit sa iesim si sa demontam o placa din spate care facea mult zgomot. A iesit si Iaurtel la o plimbare noctura si a trebuit sa-l asteptam sa se intoarca. Norocul nostru ca s-a intors!!!
A doua zi ne-am trezit cu ceva stranuturi de la vantul din ajun, sper sa fie ceva trecator.
Ne-am mutat in centrul Constantei, in inima Parculului Tabacariei. Sincer nici nu stiu cum am ajuns atat de bine, sa stam parcati pe malul lacului (sigur a fost al 6-lea simt si nu GPS-ul). Am ramas aici 2 zile pentru ca aveam tot ce ne trebuie: in stanga un Mall de unde ne-am aprovizionat cu mancare, loc de joaca pentru copii (mai mare decat oricare din Bucuresti) si centru de inchiriat biciclete. Pot sa spun ca a fost de-a dreptul idilic, pana seara la culcare, cand peisajul se transforma si coloana sonora pe care o auzeam din rulota era cea din Fast and Furios si nu de parc linistit.
Cele mai multe emotii le-am avut insa din partea lui Iaurtel, care a vrut sa iasa la plimbare in fiecare zi printre masini si oameni multi si de fiecare data s-a intros!!! Spre usurarea noastra!!! Caci incepusera deja sa se verse cateva rauri de lacrimi pentru temporara lui disparitie.
Per total a fost o iesire extrem de reusita. Iar aceasta probabil pentru ca nu ne setasem nici o asteptare cand am plecat de acasa, nu ne facusem nici un plan. Tot ce am vrut a fost sa scoatem rulota la drum lung, sa ma obisnuiesc cu dimensiunile ei asa incat data viitoare sa putem pleca si spre rute mai solicitante.
Toate acestea se intamplau in aprilie 2017 … le-a luat cam 1 an ca sa ajunga pe blog 🙂
