Daca ar fi sa ne folosim putin bunul simt si intuitia, am vedea clar asemanarile si diferentele dintre oameni si celelalte clase de mamifere si am intelege care este hrana cu adevarat potrivita pentru specia noastra.
Carnivorele (pisici, leoparzi, lei): consuma in mod preponderent carne
- au gheare
- au canini proeminenti
- alearga repede si dorm mult
- sistemul digestiv este scurt, cam de 3 ori lungimea coloanei
- colonul fara saci, cu capacitate minima de absorbtie
Omnivorele (pasari, porci, caini, ursi): consuma carne, legume si verdeturi, fructe, seminte, radacini si coaja de copac
- au copite, gheare, labe
- au canini gen colti sau cioc
- sistemul digestiv este de 10 ori mai mare decat coloana vertebrala
- colon cu capacitate minima de absorbtie
Erbivorele (Cai, vaci oi, elefanti, caprioare, girafe): manaca legume si verdeturi, ierburi, radacini si coaja de copac
- majoritatea au copite
- maxilare ce creaza efect de macinare
- mananca incet, rumegand multe ore
- stomacul are cateva camere
- tractul digestiv are de 30 de ori lungimea coloanei
- colonul este lung si are santuri, pentru o absorbtie prelungita
Frugivorele (maimute, cimpanzei): consuma in principal fructe, nuci, seminte, legume si verdeturi dulci
- sunt bipede, mainile au degete pentru apucat, decojit sau rupt
- nu prezinta canini lungi sau colti
- tract deigestiv de aprox 12 ori lungimea coloanei
- intestinul subtire si colonul prezinta saci pentru o absorbtie prelungita.
Fie ca ne place sau nu, este destul de evident faptul ca anatomia si fiziologia omului seamana cel mai mult cu cea a clasei primatelor.
Ar fi si greu sa ne imaginam ca plimbandu-ne printr-o padure am sta incordati si am ciuli urechile ca sa sarim la prima prada pe care o vedem, sau ca ne-am apleca sa rumegam iarba, sau am scoate limba sa prindem vreo musculita. Cu siguranta ca ne-ar atrage privirea vreo fraguta rosie ascunsa sub frunze sau vreo mura suculenta. Nu de putine ori se intampla sa ne atraga privirea vreo bobita colorata pe vreun tufis si prima intrebare care ne vine in minte este daca e comestibila sau nu. Copiii cu siguranta inca au acest instinct.
Tocmai ce am facut un sondaj printre ai mei si mi-au confirmat in proportie de 100%.
