Blog

Acest post este despre constientizari in primul rand, dar si despre educatie, descoperirea pasiunilor, familie, distanta, alegeri asumate constient.

De 2 ani incoace, un grup din ce in ce mai mare de familii care practica educatia libera pentru copiii lor se reuneste sub forma unei tabere. Anul acesta a devenit chiar un Festival de Educatie Libera, cu un numar de cateva sute de participanti (parinti si copii).

   Ne organizam la fata locului, fiecare fiind liber sa propuna ateliere sau activitati pe care sa le modereze sau la care sa participe.

Aceasta editie am simtit ca a fost cumva mai mult pentru parinti (probabil ca sunt eu subiectiva), cu discutii provocatoare si impartasiri de abilitati de tot felul.

Am invatat sa facem detergent din castane, slime, sapun, sa comunicam non-violent, sa scriem caligrafic, sa facem yoga etc

Cum am prins insa si o perioada ploioasa, eu m-am refugiat in camper si am ales sa preiau task-ul construirii blog-ului nostru, responsabilitate ce neoficial cazuse pe umerii lui Sorin, ca mai tot ce este tehnic, in ultimii ani. Eu ma cam “resemnasem” cu activitatile copiilor si intretinerea casei.

Iar toate acestea sa intampla fix cand aniversam 10 ani de casatorie … pentru prima data departe unul de celalalt!!! Am hotarat ca e mai bine ca Sorin sa nu participle alaturi de noi anul acesta la tabara, ca si o pauza bine-venita dupa excursia de 6 saptamani prin Europa.

Constientizez chiar pe masura ce scriu ca daca Sorin ar fi venit cu noi in tabara, eu nu as fi avut ocazia (poate niciodata) sa imi descopar noua pasiune: web-design-ul. L-as fi lasat pe el ca intotdeauna sa se ocupe de “chestiile tehnice”. Desi in urma cu 12 ani, cand ne-am cunoscut, faptul ca ma descurcam destul de binisor cu tehnologia a fost scanteia care a facut sa ia nastere relatia noastra. Wow, poate ca scanteia se vrea reaprinsa si de aceea am ajuns in acest context!

Ce inseamna sa fii AUTODIDACT: intr-o saptamana am invatat sa imi fac singura site-ul si mai mult decat atat, sa imi placa la MAXIM, sa ma entuziasmeze chiar. Toate acestea in timp ce copiii se jucau liberi pe afara, cu ceilalti copii liberi, invatand lectii pretioase din interactiunile cu cei mici dar si cu cei mari.

Desi de un an de zile incerc sa pun in practica proiectul “blogul nostru de calatorii”, ceva nu se “lega”. Probabil ca are legatura cu una din pretioasele lectii invatate in ultima noastra calatorie, si anume asumarea constienta a unor alegeri greu de imaginat inainte de asta. Pana nu am preluat eu aceasta sarcina si nu m-am confruntat cu frica de a nu fi capabila sa fac singura o “chestie asa tehnica” sau teama de a nu avea ce spune/scrie, lucrurile nu s-au miscat.

Cand am fost insa curajoasa si sincera cu mine insami (ca si in alte ocazii), lucrurile au inceput sa “mearga ca pe roate” si intr-o saptamana sa am site-ul la care am visat, ba si un bonus: o pasiune nou-descoprita. Iar in acest moment, chiar vad sincer webdesign-ul ca fiind o activitate pe care as face-o cu placere oricand, ba ma mult, sa fie o sursa de venit pentru sustinerea acestui stil de viata.