Blog

Neaparat trebuie sa astern in cuvinte povestea migrarii noastre spe tarile calde in aceasta toamna. Dupa ce am revenit din plimbarile de peste vara, am inceput sa “ne construim sanie” pentru iarna, adica sa montam mai multe panouri pe autorulota si sa ne cautam destinatie pentru iernat. Zis si facut! Montarea panourilor a fost o munca de echipa si in vreo 2-3 zile am terminat; alegerea destinatiei nu a fost nici ea dificila: zona cu temperatura blanda, multe fructe de sezon locale, sa fie in UE si sa nu fie prea departe. Castigatoare a iesit Creta! Unde mai pui ca am si cunoscut o alta familie curajoasa care si-a petrecut iarna trecuta in Creta si ne-a incurajat sa o consideram o locatie buna pentru inceput (povestea lor aici: https://www.facebook.com/6travelersinlife ).

Mai ramanea doar sa vedem ce urma sa facem cu casuta noastra, ca doar nu puteam sa o lasam nelocuita si neincalzita peste iarna. Planul de a o vinde se pare ca nu dadea roade de 2 ani incoace si nu pentru ca nu era “vandabila” ci pentru ca ea “avea alte planuri” probabil. Chiar cand ne-am intors din vacanta, a venit sa vada casa o familie care inca din primavara, de cand eram prin Olanda ne tot contacta pentru o vizionare. Si ca sa vezi cum se intoarce roata, chiar pe aceasta ultima familie care isi dorea foarte tare sa o cumpere (erau dispusi sa plateasca intabulari, diferente de evaluare, orice ar fi fost necesar pentru a o avea) … i-am refuzat noi. De ce? Pentru ca intr-un final am constientizat amandoi ca decizia de a o vinde nu a fost una luata dintr-un spatiu de abundenta, de evolutie ci dintr-o frica ca nu vom putea sa sustinem financiar o viata de calatorii si o rata la banca. Capitol incheiat, decizie luata … asumat!

Singura optiune care ne mai ramanea era cea a inchirierii … si aici incepe “magia”.

Dupa ce a stat un anunt de inchiriere vreo 2 saptamani pe site-urile de profil si nu se intampla nimic, am avut un nou consiliu de familie. Am stabilit ca ce ne era noua necesar si suficient  era sa inchiriem doar doua niveluri ale casei la o chirie care sa ne acopere fix rata de la banca, iar mansarda sa o folosim pentru a depozita ce lucruri treceau testul pastrarii/aruncarii si sa o transformam in mall personal pentru atunci cand ne intoarcem din perigrinari si vrem sa schimbam vreo pereche de pantofi cu una indragita, odihnita la mansarda.

Din prima zi cum am postat anuntul, au si venit 3 familii sa vada casa. Doua dintre ele nu pareau sa se potriveasca locului, iar a treia s-a aratat foarte incantata. Au luat decizia de a se muta aproape pe loc (ne-au dat mesaj la jumatate de ora dupa ce au plecat de la noi). Sincronicitatile incepeau sa se arate: familie tanara cu un copil, tocmai isi luasera un catelus mic, el IT-ist, ea imediat le-a “mirosit” pe fete ca fac homeschooling si a zis ca si ei urmau sa isi educe copilul acasa.

Dupa cateva mesaje schimbate pentru a aranja detaliile financiare ale “parteneritului”, mi-a venit ideea sa investighez putin, sa le vad si profilele online ale acestor oameni, ca vorba aceea in ziua de azi tot omul isi pune viata pe Facebook. Surpriza totala: primul post care imi apare la cautari este cu poza unor tincturi de plante pe care le lua Andreea, tincturi comandate din SUA de la clinica Dr. Morse, aceleasi tincturi pe care le luam si noi de ceva timp. Care erau sansele?! … Vad apoi ca are si ea un blog raw-vegan si unul de spiritualitate, ca avem multe cunostinte comune etc. Asa ca am pus mana pe telefon sa o sun sa vorbesc direct cu ea. Cum nimic nu este intamplator, am descoperit la capatul “firului” o fiinta autentica ce mi-a confirmat ca si pentru ea toate detaliie “s-au legat in acelasi mod magic”, ca un puzzle in care toate piesele se aseaza la locul lor. Mutarea la casa era materializarea intentiei ei de acum 6 ani in cele mai surprinzatoare detalii, iar optiunea cumpararii nu era una viabila pentru ei. Asa ca doar inchiriind casa, am fi putut intra unii in vietile celorlalti.

Si asa cum pe toate lucrurile bune din viata mea le-am simtit din adancul fiintei mele (acel sentiment visceral sau de fluturasi in stomac – pe care l-am avut si la inceputul calatoriei si l-am descris aici: http://oraitaprinlume.ro/asa-incepe-calatoria/ ), asa am simtit si conexiunea cu Andreea.  Si mai simt ca “magia” este abia la inceput!

Va las sa va delectati si cu retetele ei savuroase (si de mancare si de viata) pe: http://rawmanian.ro si http://earthyandalive.ro