Coborand din munti, ne-am oprit la prima benzinarie care ne-a iesit in drum si am ramas sa dormim acolo. Satui de zapada si de ploaie, am tras tare sa ajungem in Peloponez, convinsi ca vom gasi mai mult soare. Din pacate nu ne-am tinut de planul initial de a vizita cat mai mult pe drum, se pare ca lasam asta pentru primavara. Am ajuns in Patras spre dupa-amiaza, numai bine sa ne bucuram de spendoarea trecerii peste mare, pe cealalta bucata de uscat, la apus. Auzeam din spate numai “Woow” si “Iiii, uite ce frumos e!!!”
In Patras am petrecut cateva zile pe faleza, langa un parc de care se bucurau in egala masura si fetele si Luna.
Dar “realizarea” cea mai mare a fost ca am reinviat o veche pasiune de-a lui Sorin – PESCUITUL. Si nu numai a lui Sorin, ci si a mea – de mica obisnuiam sa merg la pescuit cu parintii, iar cand ne-am cunoscut a fost si un criteriu “de selectie” ca sa zic asa :)) Pentru ca in ultimii ani am optat pentru o dieta vegana atat din considerente etice cat si de sanatate, nu am mai rezonat cu prinderea pestilor ca si hobby. De cand o avem insa pe Luna si incercam sa o hranim si pe ea cu hrana specifica speciei din care face parte (omnivora), am hotarat sa ii facem rost de peste proaspat prins direct de noi. Toata lumea a fos in extaz: Sorin pentru ca are ocazia sa aiba momentele lui de liniste pe malul apei, cu undita in mana; Luna pentru ca are mancare apetisanta; fetele pentru ca invata sa pescuiasca si petrec timp cu tati; iar eu – pentru ca toti ceilalti au cate o ocupatie care nu ma implica si pe mine si imi dau si mie o pauza :))
Asa am ajuns la primul magazin de pescuit pe care l-am gasit in port si cu ajutorul prietenului nostru grec din Romania, am reusit sa facem “telefonul fara fir” cu vanzatorul de la magazin si sa reuseasca Sorin sa isi cumpere o lanseta echipata cu tot ce si-a dorit inimioara lui.
Am parasit Patras-ul pentru a ne retrage pe o plaja mai linistita putin mai la est, in Rododafni. Ne-am bucurat de cateva zile de plaja privata, cu soare, cu umbra, cu ploaie. Am facut scoala pe plaja, am brodat, am sarit in trambulina, am incercat sa pescuim (nu am prins nimic, deocamdata), am alergat dupa Luna care explora nestingherita imprejurimile. Ne-am bucurat de portocale si de mandarine proaspat culese dintr-o livada parasita, aflata in apropiere.
Fetele au incercat chiar sa “salveze” niste pisoi dintr-un copac care nu se lasau salvati, asa ca am intervenit eu si m-am ales cu niste zgarieturi si muscaturi gratuite. De bine ce nu au vrut sa se lase dati jos din copac, au venit dupa aceea singuri la noi sub autorulota si au mers chiar si o buna bucata de autostrada cu noi, stand bine undeva dedesubt. Din pacate la un moment dat nu le-am mai auzit mieunatul; nu pot sa sper decat ca au coborat in siguranta in una din parcari 🙁
Drumul ne-a purtat spre est. Si desi ne propusesem initial sa mergem spre sud, sa vizitam Olimpia, Sparta, Kalamata ne-am trezit aproape de Corinth. Asa ca am hotarat sa schimbam planul si sa vizitam oraselul dupa care sa mergem sa “bifam” si Atena si sa sa luam feribotul de la Pireas spre Creta; nu de alta dar vremea se cam racise si visam din nou la soare.
Ne-a incantat de-a dreptul Corintul: micut, cochet, ingrijit. Plin de terase si afaceri de familie, m-au impresionat vitrinele decorate cu mult bun gust si ca peste tot in Grecia – localnicii calmi si relaxati si foarte binevoitori cu turistii. Iar in imprejurimi am remarcat peste tot intinderile de vita-de-vie de unde vin faimoasele stafide de Corinth, de care ne bucuram din plin zilele acestea 🙂