Blog

Asa incepe calatoria noastra prin lume, cu pasi mici, din aproape in aproape pentru a experimenta si a savura la maxim fiecare moment.

De fapt calatoria a inceput ceva mai demult … Calatoria mea de eliberare (caci asta s-a dovedit a fi) a inceput in timp ce eram insarcinata cu al treilea copil. Stand la biroul meu cu vedere la geam, intr-o multinationala cu staif traiam cu sentimentul profund ca nu apartineam acelui loc. Deloc. Deja dupa doua sarcini, doua concedii de maternitate si doua reintoarceri in “campul muncii” am inceput sa vad lucrurile cu totul altfel. Valul parca se mai subtiase. Mirajul carierei construite pe forte proprii, a transparentei si a simtului etic al societatii capitaliste se spulbera pe zi ce trecea. Adevarul crunt nu este altul decat acela ca suntem cifre in niste tabele cu nume dichisite care ne creeaza iluzia ca facem parte din ceva important, ceva real. Insa pentru cine are urechi de auzit si ochi de vazut isi da seama ca nu suntem decat niste “resurse”. Factorul uman nu conteaza.
Pentru emotii nu este loc in business. Pardon, este loc si de emotie, caci doar emotia vinde. Sa fie emotie … muuulta … dar la cumparator, ca doar asa putem sa le bagam pe gat (ma scuzati de expresie) toate porcariile: comisioane nejustificate, dobanzi penalizatoare, E-uri, coloranti, potentiatori de gust, conservanti, gadget-uri de tot felul, functii sofisticate pe care nu le folosesti niciodata etc…

Pentru cateva clipe (sau poate mai mult) am avut un moment de introspectie profunda sau mai bine zis de sinceritate totala. Eu si cu mine. A fost genul acela de moment de maxima claritate in care am luat hotararea ferma de a nu ma mai intoarce in acel loc niciodata. Locul meu era alaturi de familile, de copiii mei. Ca doar nu degeaba fusesem binecuvantata cu trei copii. Ideea cu siguranta nu era de a-i creste intre un kick-off meeting si un steering committee. Nu conta cum urma sa-mi platesc creditele, cum sa suplinesc venitul pierdut prin ramanerea mea acasa, tot ce am stiut in acel moment a fost ca vreau sa fac parte cu adevarat din viata mea, din viata copiilor mei.

Si magia s-a produs! Cat se poate de concret, de palpabil. Se zice ca atunci cand suntem in acord cu scopul nostru cel mai inalt, Universul conlucreaza cu noi. Iar in cazul familiei noastre s-a materializat printr-un nou job pentru sotul meu, remunerat cu valoarea celor 2 salarii ale noastre de la acel moment. Da, la virgula, urma sa aduca el acasa si banii pe care ii pierdeam eu renuntand la cariera mea.

Asta se intampla in 2013, inainte sa se nasca bebe nr.3. Iar din acel moment am inceput sa ne eliberam de straturi succesive de paradigme, tipare, retete de viata.
Pasul cel mai socant pentru cei din jur a fost cand am hotarat sa ne educam copiii acasa, sa facem homeschooling cu ei.
Iar urmatorul pas a venit cumva ca o intindere si mai ampla a aripilor. Daca tot nu depindem de un program rigid de scoala, iar Sorin poate sa munceasca online de oriunde are conexiune la internet, de ce sa nu plecam in lume si sa experimentam totul “la cald”?!