Stop 4: Budapesta – 3 nopti
Oradea-Budapesta a mers ceva mai bine, chiar daca am ratat intrarea pe autostrada si se pare ca am mers majoritatea drumului pe un drum national. Nu am simtit prea tare diferenta, eu tot cu 80km/h megeam chiar daca era doar o banda dus/una intors, ceilalti ma depaseau pe mine. Teoretic nici vignieta nu ne-a folosit pe acea portiune de drum, doar pentru autostrazi este necesara.
Am ajuns in Budapesta vineri dupa amiaza la ora 16:30. Mare greseala! Aglomeratie peste tot, mai ales spre centru, pe ambele parti ale Dunarii. Vizam o zona de parcare din fata Gellert Spa care era insa full. Asa ca dusa de valul traficului am aterizat pe o straduta nu departe de podul Petofi, unde ca prin minune am gasit loc de parcare cam cat pentru o caravana ca a noastra, unde parcarea era cu taxa pana la ora 18:00 iar peste week-end era gratuita. Asa ca ne-am instalat aici, am luat cina dupa care am plecat la explorat. Am ajuns extrem de repede pe malul Dunarii unde ne-am plimbat la pas (de Thea) pana pe Chain Bridge, am traversat ca sa ne convingem ca la Gellert Spa nu s-au eliberat locuri de parcare si ne-am intors tot pe jos. Iar spre surprinderea tuturor Thea a rezistat eroic in noul ei rol de excursionista :)) A fost o plimbare minunata si am putut admira Budapesta in lumini de seara, o vedere de vis. Ideea initiala ar fi fost sa urcam si sus la Citadela pentru a vedea panorama de la inaltime, insa bunul-simt a invins zelul de turist si nu ne-am aventurat pana acolo … cu alta ocazie.
A doua zi, sambata ne-am propus sa ajungem pana la Palatul Regal ca sa vedem totusi ceva si de sus. Insa am luat mijloacele de transport in comun pentru a creste anduranta trupei. Desi am fost surprinsi de o nefunctionare a metroului in acea zona, am reusit sa ne descurcam cu un tramvai care ne-a lasat chiar vis-a-vis de palat. Din acest punct de vedere este destul de usor sa te orientezi in Budapesta, cu o harta si ceva orientare in spatiu iesi invingator. Iar cat am stat in Ungaria nu a fost nevoie sa folosim forinti; ne-am descurcat platind cu cardul atat online pentru parcare cat si biletele pentru transportul in comun. O mare de turisti ne-a intampinat la poalele palatului, coada la funicularul care urca spre el, noi insa ne-am descurcat per pedes, desi spre final am trisat cu un lift care ne-a dus direct la ultimul nivel. Nici zidurile palatului, nici curtea generoasa nu le-au impresionat pe fete. Le-a placut cel mai mult picnicul improvizat pe iarba si schimbarea garzii de la palat. Noi adultii ne-am bucurat cel mai mut de vederea panoramica a orasului si de depanarea amintirilor de acum 11 ani, cand Sorin a fost detasat cu munca pentru 6 luni la Budapesta. Ca sa impresionam cu ceva copiii, am hotarat sa coboram spre cea mai adanca statie de metrou din Budapesta (Moskwa Ter o stiam noi ca si denumire – acum s-a transformat in Szell Kalman Ter). In trecere, pe platoul palatului am vazut si Mathias Curch, care de data aceasta statea semeata, frumos renovata si nu cu schele asa cum ne-o aminteam noi. Am ajuns la statia de metrou neasteptat de repede, iar acolo un domn dragut ne-a lasat sa facem o excursie cu scara rulanta. Am cronometrat urcarea, 1’40” – de data aceasta fetele au fost impresionate, chiar usor timorate as spune de lungimea imensa a scarii rulante. Ne-am continuat calatoria spre “casuta” noastra cu tramvaiul si am ajuns la fix de unde ne incepusem aventura in acea dimineata. Ca si noaptea precedenta, am avut ocazia sa fac cunostinta cu o fata a Budapestei pe care nu o stiam – cea de oras foarte petrecare (turstii plimbandu-se cu sticle de bautura in mana, cantand pana in zori pe strazi:)
Duminica ne-am propus sa ne-o petrecem ca orice localnic respectabil pe insula Margareta asa ca la 5 dimineata am schimbat parcarea si am gasit un loc superb, aproape de insula langa un mic parc (Elvis Presley park). Dupa ce ne-am intregit somnul intrerupt, ne-am pus in miscare cu un intreg arsenal pentru o zi in familie: biciclete, badminton, frisbee, patura de picnic si gustari. Am coborat pe insula de pe podul Margareta si am optat sa facem un tur pana sa ne stabilim intr-o zona anume. Am admirat in trecere fantana arteziana ce danseaza in ritm de muzica, animalele de la mica gradina zoologica, am poposit ceva mai mult in gradina japoneza, dupa care ne-am instalat pe o pajiste. Am stat in picioarele goale, am jucat badminton, leapsa pe ouate, telefonul american, telefonul fara fir, am epuizat resursele de mancare dupa care ne-am indreptat spre iesire unde nu am putut sa ratam o reprezentatie a fantanii. Fetele au stat cu picioarele in apa pana cand un nor mai intunecat si ceva tunete ne-au facut sa grabim pasul. A fost o experienta minunata, prima de asemenea anvergura pe bicicletele (cu Thea in scaunel, cu bagaje agatate, cu Elia mergand pe bicicleta cu 2 roti prin aglomeratie). Noaptea nu a fost mai linistita nici aici din cauza masinilor care treceau in viteza, insa am dormit bustean dupa o zi intreaga de miscare in aer liber.
Stop 5: Viena
Luni la pranz am plecat spre Viena tocmai in ideea de a ajunge spre seara. Aveam in vizor o parcare din zona Prater pe care o recomandase un alt calator cu camper-ul. Am oprit insa mai intai la un centru comercial Huma Eleven pentru ceva cumparaturi care s-au desfasurat pe fast forward deoarece ora de inchidere era 20:00. Desi fructele si legumele proaspete sunt mult mai scumpe fata de Romania, am reusit sa gasim portocale, avocado, zuchinni, curmale, stafide la preturi apropiate fata de ce eram obisnuiti. Parcarea de la Prater s-a dovedit a fi minunata, pe o alee din partea finala a parcului, aproape de o scoala de echitatie, linistita, iluminata noaptea si cu umbra ziua.
Ziua de 1 Mai ne-am petrecut-o in Prater, cel mai vechi parc de distractii din lume. Am mers pe biciclete de la camper si pana la intrarea in zona de divertisment vreo 4 km. Pe drum am admirat peisajul, alergatorii si pe cei ce faceau mers nordic, zonele de pajisti pentru picnic, am cules chiar si leurda dintr-o zona mai umbroasa. Cand am ajuns in zona de distractii nu stiam la ce sa ne asteptam. Am lasat fetele sa-si aleaga in ce sa se dea si noi le-am urmat indeaproape. Cand am zarit in departare Roata Mare (Riesenrad), simbolul Praterului am stiut ca nu putem rata o asemenea experienta. Cu mic, cu mare ne-am bucurat cu totii de privelistea de sus a Vienei. Spre dupa-amiaza, Sorin a trebuit sa se intoarca la munca, iar noi fetele am ramas pe o pajiste unde ne-am bucurat de soare si de papadii.
In a doua zi intreaga petrecuta la Viena ne-am dorit sa marcam un alt reper al orasului , palatul Schonbrunn. Sorin nu a putut sa ne insoteasca, asa ca am facut o iesire intre fete. Ne-am plimbat cu mijloacele de transport in comun direct de langa caravana noastra, pana in fata palatului. Cu un singur bilet (care se achizitioneaza de la automatele din statiile de metrou sau chiar online – 2,40 EUR/adult si 1,20 EUR/copil), am schimbat trei mijloace de transport si am starbatut vreo 20 de statii, totul in vreo 35 de minute!! Asa cum ne-am obisnuit deja, palatul era asaltat de turisti. Ce ne-a impresionat a fost imensitatea domeniului, totul este la scara mare – efectiv nu putea cuprinde cu privirea si cu perceptia vastitatea acelui spatiu. Si noi nici macar nu ne-am aventurat sa vizitam interiorul si toate anexele – ne-am propus sa ne bucuram de parc insa si acesta a fost prea mare pentru noi. Cu ocazia acestei vizite am inteles cum exact fact austriecii atatea venituri din turism: orice coltisor este exploatat la maxim, oriunde te intorci este ceva de vizitat contra- cost. Nu aceasta era ideea noastra de a calatori si a experimenta cultura unei zone, asa ca am scurtat vizita destul de repede. Nici macar ideea de a vizita una din cele mai frumoase gardini zoo a Europei nu ne-a incantat cand am vazut tarifele de intrare exagerate. Ne-am intors la autorulota pe acelasi traseu, iar la putin timp dupa ce am intrat a si inceput o ploaie torentiala care a venit sa stinga putin zapuseala neasteptata a zilei. Am profitat insa de racoarea lasata si am iesit la plimbare prin Prater impreuna cu Sorin. Aerul era mult mai cald decat ne asteptam dupa asa o ploaie si pe ici colo se desluseau nori de vapori ce se ridicau de la pamant. Ne-au impresionat insa cel mai mult grupurile de localnici iesiti sa faca miscare in parc: jogging, mers nordic, biciclte sau sa-si plimbe patrupedele; oameni de toate varstele si toate marimile ca sa zic asa – pentru care miscarea zilnica parea o rutina de la sine inteleasa si impamantenita. Noaptea ne-a leganat o furtuna si o ploaie care a facut somnul sa para si mai dulce 🙂
